Bucureşti, povestea unui oraş

Bucureştii, capitala României, sunt aşezaţi în sud-estul ţării, acolo unde în urmă cu câteva sute de ani se întindeau Codrii Vlăsiei, din care astăzi se păstrează câteva pâlcuri răzleţe de pădure. Râul Dâmboviţa traversează oraşul, iar salba de lacuri din nordul capitalei asigură răcoarea şi umezeala în timpul toridelor zile de vară.
Urbea s-a dezvoltat treptat-treptat, coagulând în jurul vechiului centru istoric satele aflate împrejur. Dâmboviţa a fost un liant al aşezării urbane, care şi-a căutat dimensiunile naturale, extinzându-se mai cu seamă spre nord, în zona lacurilor. Amintirea vechilor sate se păstrează şi astăzi în memoria bucureşteanului, căruia denumiri ca Berceni, Colentina, Floreasca sau Pantelimon îi sunt familiare ca zone componente ale capitalei.
În 1659 Bucureştii devin definitiv capitala Ţării Româneşti. Oraşul se dezvoltă, apar numeroase biserici, hanuri mari fortificate şi prima arteră pavată cu bârne din lemn, Podul Mogoşoaiei (1692), ulterior rebotezată Calea Victoriei în 1878. În veacul al XIX-lea oraşul se modernizează, fiind ales în 1862 capitală a României, stat modern înfăptuit prin unirea Moldovei cu Ţara Românească. Este cel mai mare oraş din sud-estul Europei după Istambul. Apar pavajul, mai întâi din lemn, apoi din granit de Scoţia şi Sicilia, iluminatul, canalizarea şi parcurile publice. Spre sfârşitul secolului se trasează cele două axe, nord-sud şi est-vest, care structurează oraşul. De altfel domnia lui Carol I (1866-1914) este timpul marilor edificii reprezentative pentru urbea lui Bucur: Ateneul Român (1888), Fundaţia Carol I (1891), Ministerul Agriculturii (1894), Palatul de Justiţie (1890-1895), Palatul Poştelor (1894-1900), Palatul Sturdza (1899), Palatul CEC (1900), Palatul Patriarhiei (1907), Cercul Militar (1912), Hotelul Athenée Palace (1914), etc.
După primul război mondial (1914-1918), Bucureştiul devine una dintre cele mai frumoase capitale europene, strălucirea vieţii culturale şi sociale, atmosfera şi arhitectura aducându-i pe bună dreptate denumirea de “Micul Paris”.
Devenirea sa naturală şi, am spune noi, armonioasă, a fost brutal întreruptă de instaurarea regimului comunist (1945-1989). Oraşul a devenit subiectul unui experiment social şi urbanistic devastator. Sute de mii de oameni au fost aduşi în Bucureşti odată cu industrializarea forţată a capitalei. Nelegaţi prin nimic de oraş, noii locuitori au fost instalaţi în blocuri-dormitor care formau la rândul lor cartierele-satelit muncitoreşti ale Bucureştiului. În anii regimului Ceauşescu a fost demolată o zonă egală cu suprafaţa Veneţiei pentru a face loc proiectului Casei Poporului. Zeci de biserici, între care monumente de o valoare istorică şi arhitecturală excepţională au căzut victime ale buldozerelor: Sfânta Vineri, Mănăstirea Văcăreşti, biserica Enei, etc.
Astăzi oraşul este un amestec de vechi şi nou, tradiţional şi modern, oriental şi occidental, fapt care îi dă aspectul unei metropole eclectice şi neorânduite, dar îi conferă, în acelaşi timp, originalitate şi farmec.

Dragi Prieteni,

In luna mai, anul acesta, timp de trei săptamâni, Bucureştiul se mută la Viena.

De fapt, nu am fost niciodată departe de voi: valurile Dunării albastre au dus timp de secole negustori din Bucureşti către partenerii lor vienezi, grâne pentru vestitele viennoiseries, tineri la studii… Multe averi româneşti s-au cheltuit în oraşul încântat al muzicii, balurilor şi cafenelelor. Viena a fost întodeauna o fascinaţie pentru noi: una dintre cele mai frumoase amintiri din copilăria mea, de exemplu, este legată de zilele de Anul Nou, mai precis de transmisia Concertului de Anul Nou de la Viena - concert pe care îl ascult şi acum, în fiecare an, cu aceeaşi emoţie.
Astăzi vă vizităm într-o ipostază nouă: cea de capitală a unei ţări care face parte din Noua Europă, de metropolă europeană care se pregăteşte să trăiască o nouă tinereţe.
Vă aducem în primul rând o bogăţie de evenimente culturale, care ilustrează atât tradiţia noastră, cît şi dinamica scenei artistice contemporane, aflată într-o continuă redefinire, marcată de paradoxuri şi tensiuni. Veţi fi martori la manifestări dintre cele mai diverse şi mai captivante.
“Zilele Bucureştiului la Viena” nu înseamnă, însă, numai agrement - ci şi dezbateri pe teme de arhitectură, urbanistică, sisteme de sănătate, management şi construcţii, turism şi tehnologia informaţiei, în cadrul conferinţei “Bucureşti, metropolă europeană - Oportunităţi de investiţii”. Bucureştiul cunoaşte în anii aceştia o dezvoltare spectaculoasă: este o capitală europeană în care totul este de făcut, de la restaurarea clădirilor istorice pâna la modernizarea infrastructurii de transport, de la ecologizarea şi dezvoltarea potenţialului turistic al parcurilor de agrement până la sistemele informatice de planificare şi control al dezvoltării urbane. La târgul imobiliar “Real Vienna” ne prezentăm cu proiecte la care vă invităm să ne deveniţi parteneri.
Sperăm că prin prezenţa noastră la Viena anul acesta vom consolida reţeaua de schimburi şi dialoguri, de comunicare şi înfrăţire economică şi culturală care au legat oraşele noastre de-a lungul anilor.